Mămici Club

„Ascultă-Å£i instinctul ÅŸi fă ce zice doctorul!” Sfatul unei mame după cea mai traumatizantă experiență medicală cu unul dintre copiii ei

Nimic nu te face să te simți mai neputincios (chiar dacă, în fapt, deseori nici nu ești) decât minutele, orele, zilele în care copilul se îmbolnăvește. Când răceala, tusea, mârâiala, febra, mucii – puneți voi ce vreți în listă – par că se duc, dar de fapt nu mai pleacă. Deși faci totul ca la carte. Probabil că fiecare părinte a trecut prin astfel de momente. Oana Despa, jurnalistă și mamă a două fetițe, ne-a povestit cel mai traumatizat astfel de moment din viața ei. Aici sunt povestea și concluzia unei mame care, înainte de a luat decizii, verifică întotdeauna tot, tot. La sânge!

Experiența și sfatul Oanei: Ascultă-ți instinctul și fă ce zice doctorul!

„Cea mai traumatizantă experiență medicală a mea, în calitate de mamă, am trăit-o pe vremea când fiica mea ce mică avea un an și câteva luni.

Părea mai rezistentă decât soră-sa și am decis să o duc la creșă. Am ales să o duc primăvara ca impactul bolilor asupra organismului să fie mai mic. Citisem tot felul de studii asupra momentului intrării în colectivitate și pentru că experiența cu soră-sa, dusă la grădiniță în toamnă, nu fusese una foarte fericită, alesesem această variantă.

Totul a mers perfect câteva luni. Nu se imbolnăvea mai deloc sau, dacă o făcea, după câteva zile de muci și tuse, totul era ca înainte.

Până într-o zi când răceala s-a prelungit, febra la fel, și a ajuns la tratament cu antibiotic. Nu sunt adepta anibioticului la prima tuse sau la primele semne de febră, chiar m-am luptat de-a lungul vieții cu diverși pediatri care prescriau prea ușor antibiotic. Dar, după câteva zile de febră ridicată, am fost de acord. I-au dat Zinnat. Șapte zile. Am urmat tratamentul, am pus-o pe picioare și am plecat, din nou, la creșa.

Nopțile cu febra care nu se lasă

După amiaza, când am luat-o, părea ok. Am mers în parc. În drum spre casă a devenit agitată și mârâită. A început să facă febră. Mi-am sunat doctorița de familie și mi-a zis sa o urmăresc, să îi dau Nurofen și Panadol și să vorbim dimineață.

Toata noaptea am păzit-o. Cu febră 39-40.

Dimineață, la prima oră, am sunat-o pe doctoriță.

– Cred că ceva nu e ok. Are febră, e miorțăită și face febră. Cedează la antitermice, dar parcă e ceva ce mă neliniștește.

– Te duci acum și îi faci o hemoleucogramă rapidă și mă suni. Poate fi viral că e după antibiotic, dar să fim sigure.

Zis și făcut. După o oră, analizele erau toate roșii. Am sunat-o din nou.

– Câte leucocite are?

– 34 de mii!

– Câte? Esti sigură?

– Sunt.

– Acum te urci în masina și te duci la Spitalul Balș, nicăieri în altă parte. Dacă poți, îți iei rezervă privată. Dar înainte, du-te din nou și ia-i un exudat nazal și unul farnigian.

„Era clar că, de data asta, e nasol”

Doctorița mea de familie a fost un om extraordinar, un medic care mă scăpase de multe belele, care a stat cu mine în telefon cand copilul avea doar două luni ca să îi dau mai puțin de un ml de antibiotic să scape de o bacterie luată în maternitate tocmai ca să nu mă duc să stau în spital. Era clar ca de data asta e nasol.

Am ajuns la Balș, au pus-o pe un alt antibiotic. Dupa trei zile, când febra i-a revenit, i-au mai pus unul. Într-un final, după 10 zile la Bals, ciuruită și pe maini si pe picioare, am ajuns acasă. Avusese un pneumococ rezistent. Pe care spitalul privat nu l-a gasit, dar l-a gasit spitalul de stat.

Eu sunt o mama care nu se arunca la antibiotice. Prefera sa stea cu copilul trei zile cu febra sa vadă dacă nu e cumva o simpla viroză. Atunci a fost ceva mai presus de mine care mi-a zis că poate fi altceva. Instinctul a fost salvator, iar complicațiile minime. Instinctul nu ar fi fost însa suficient fără un medic inspirat!”

MULÈšIMIM, OANA!

Oana Despa este unul dintre cei mai experimentați jurnaliști de investigație din România. Are 20 de ani de experiență profesională și destul de mulți ani de experiență de mamă. Are o extraordinară atenție la detalii și nuanțe. Și, pe deasupra, este și o femeie cu un excelent simț al umorului 😉

Sperăm că experiența Oanei te va ajuta cândva. Ai și tu experiențe din care putem trage împreună concluzii? Împărtășește-le cu noi!

Echipa MămiciClub

Comentarii Facebook