in

LolLol

Cum mi-am dădăcit mama de coronavirus mai rău decât îmi dădăcesc copiii. +Amenințări carghioase: „Mama, dacă nu stai naibilor în casă, te spun lu’ tata că… „

Nu știu cât de mult sau cât de repede v-a îngrijorat pe voi vulnerabilitatea părinților și bunicilor noștri. Probabil că v-a îngrijorat și mult, și repede. E primul lucru clar pe care l-am auzit despre împuțiciunea asta de coronavirus nou încă de dinainte ca epidemia să ajungă la noi: acela că părinții, bunicii noștri sunt cei mai vulnerabili. Că ei sunt în cel mai mare pericol să facă o formă gravă a bolii COVID-19.

Am trecut cu mama prin toate fazele. Mai întâi, s-a îngrijorat ea rău, rău de tot numai din ce vedea la televizor că se întâmplă prin Italia. Apoi, nu știu de unde i-a venit, dar brusc a început să o apuce vitejia și dorul de ducă. A, normal, și dorul de nepoții pe care, nu-i așa, stabiliserăm că nu are cum să îi mai vadă și pupe și răsfețe și ia în brațe zilele astea, că nu e cel mai sănătos lucru. Culmea e că a apucat-o răzvrătirea asta tocmai când epidemia a ajuns la noi. Sigur că înțeleg de ce, îmi vine să plâng (și bocesc deseori) numai când mă gândesc la toate prin care trece. Și ea, și tata… Dar tata a zis acum vreo săptămână că lui îi prea dragă viața și că mai bine scoate nasul pe balcon de o mie de ori pe zi…. Cu mama, la un moment dat, n-am mai știut ce să fac.

Cum am ajuns s-o ameninț pe mama că… o spun lui tata! 🙂

Sigur, pe măsură ce ne vedeam mai rar (tot din cauza pandemiei, normal!), lucrurile deveneau și mai complicate. Era clar, nimeni nu se mai îndoia. Peste tot auzeam asta: „Nu lăsați copiii cu bunicii! Copiii pot fi infectați, pot face formă foarte ușoară a bolii, pot să nu aibă niciun simptom, dar le pot da coronavirusul bunicilor!”

Azi-dimineață, am vorbit la telefon și a fost de-a dreptul nebunesc. Am sunat-o, ca de obicei, să ne bem cafeaua la telefon „- Ce faci, mămucă?”, am întrebat-o eu cu cea mai voioasă voce. Mi-a secerat-o: „- Ca să nu înnebunesc, mi-am pus paltonul și mă duc să iau eu cu mâna mea o pâine și-un praz. Și să nu te-aud că îndrăznești TU să îmi zici MIE că nu am voie afară! Eu sunt maică-ta, da?!”

Am respirat în cap de o mie de ori, am respirat și de-adevăratelea de vreo 500 și, în final, am deschis gura. Nu mi-a ieșit ce trebuie din prima. Nimic nu o putea convinge: nici rugăminți, nici lingușeli, nici informații clare (culmea e că nu mă contrazicea!)… Mama o ținea sus și tare că se duce după praz. La un moment dar, habar n-am cum și de unde, dar asta mi-a ieșit pe gură: „Mama, ții minte când ți-ai cumpărat fustica aia scumpă și i-ai zis lui tata că ai primit-o cadou de la Irina? (Irina e prietena ei cea mai buna)? Acum te spun lui tata, ACUM! TE SPUN!” A fost momentul în care nu știu cum naiba a umflat-o râsul. Dar un râs cum n-am mai auzit-o să râdă de vreo două săptămâni. Am râs amândouă și, în zece minute, era cu paltonul dat jos… Nu s-a mai dus după praz, ceapa lui de praz! S-a dus pe canapea 🙂 „Mama, e adevărat că, uneori, copiii chiar devin părinții părinților lor”, mi-a mai zis mama. M-a mai anunțat că se duce să spele ceva, ca să aibă ce să calce. Călcatul, pe ea, o relaxează (nu, nu am înțeles niciodată nici eu cum e posibil așa ceva!)

PS: Tocmai am mai sunat-o o dată. I-a zis că, de-acum, nu trebuie să îi mai interzic eu, îi interzice legea. Că tocmai a anunțat Iohannis că persoanele de peste 65 de ani nu mai au voie să iasă din casă de-loc! Mama a făcut 65 acum două luni. 🙂

PPS: Știrea despre carantina totală din România e AICI

Comentarii Facebook
pandemie coronavirus romania

Carantină TOTALĂ în România. Din casă poți ieși DOAR ca să mergi la serviciu sau la cumpărături. Inclusiv ziua!

Nașteri suspendate la o maternitate privată din București. O gravidă cu coronavirus a mințit la internare