Am citit, cu ani în urmă, despre un experiment bestial menit să înțeleagă mai bine povestea asta cu „Doamne, câtă energie au copiii!”. Atât de spectaculos îmi pare rezultatul lui încât, de câte ori îl povestesc, uneori mă ia o înflacărare de ajung să mă întreb și eu dacă nu cumva inventez. Dar nu, nu inventez.
Experimentul… să-i zicem „Nu te pune cu ei!”
Pe scurt, niște (desigur) cercetători/oameni de știință au vrut să facă rost de o comparație… vizuală a diferenței de energie dintre copii și adulți. I-au grupat pe aceste două mari căprării (copii vs adulți) și i-au pus în camere separate de un perete de sticlă. Perete de-ăla cu oglindă pe o parte și transparent pe cealaltă – cum sunt încăperile de audieri din filmele și serialele polițiste americane.
Copiii au avut liber la țopăială cum le vine. Dincolo, adulții (toți sportivi) n-aveau decât să imite mișcările, gesturile. Nu mai țin minte cât au rezistat, dar sigur n-au rezistat pînă la capăt. Ä‚ia micii i-au stors!
Incredibilele surse de energie ale copiilor
Așadar, cum naiba e posibil? Te întrebi asta și când ești doar martor al exploziilor de energie ale copiilor, darămite când ești un părinte pe care ala micu’ îl poate face knock-out cu energia lui. Zilnic. Zâmbind. Râzând și alergând. Am găsit, zic aici:
#1 – Felul în care funcționează mintea unui copil
Până pe la 7 ani, copiii au abilitatea extraordinară de a trăi în prezent. Acum, acum, aici. Când trăiești în prezent, experimentezi mult mai puține emoții negative: anxietate, teamă, regrete, tristețe. Sunt emoții cărora adulții se luptă să le facă față (deseori fără să știe că poartă lupta). Și care îi storc de energie.
Când mintea face ture între trecut („ahh, ce-am pierdut, ce n-am făcut…”) și viitor (tot felul de „ce-ar fi dacă?”), obosești rău. E un chin teribil. Pe când copiii, atât de prezenți în prezent, nu obosesc din pricină de griji și tristeți și temeri de-ale trecutului și viitorului.
#2 – Felul în care respiră
Tot până pe la 7, 8 ani, copiii respiră într-un anume fel. Observați-i în timp ce dorm (când nu dorm, probabil că aleargă de colo-colo, deci e imposibilă vreo observație de-asta fină 😀 ) Uitați-vă cu atenție, piepturile li se ridică și coboară fără niciun fel de inhibiție.
Când copilul tău respiră, tot corpul i se pune în mișcare: umerii, abdomenul se mișcă liber. Copiii folosesc la maximum capacitatea plămânilor lor, ceea ce adulții, în marea lor majoritate, nu mai izbutesc. Fiziologic, explicația e foarte simplu: cu cât mai mult oxigen, cu atât mai multă energie! Iar copiii respiră din tot sufletul.
#3 – Își exprimă emoțiile liber, fără filtre
Fiindcă trăiesc foarte în prezent și au un ego mititel (nu le pasă de ce anume gândesc alții despre ei), râd și plâng atunci când le vine, cât le vine. Fiindcă își eliberează emoțiile cu atâta ușurință, scot „tot stresul” din sistem. N-ai băgat de seamă că, dacă îl lași pe copil să plângă atunci când îi vine, cât îi vine, poate să zâmbească sau chiar să râdă în hohote la câteva secunde după ce i se termină plânsul?
Cred că, dacă aș mai căuta, sigur aș mai găsi câte ceva. Dar mai bine aș alerga puțain (că și din alergăturile lor bezmetice se nutresc cu energie. Pare paradoxal, dar doar pare!)