Mai întâi, faptele: lumea întreagă se confruntă, acum, cu ceea ce se numește o pandemie. Adică o epidemie care se întinde pe un teritoriun foarte mare, care cuprinde mai multe țări și/sau continente. Lucru care s-a întâmplat cu COVID-19 – care este boala pe care o provoacă așa-numitul coronavirus nou.
Starea de pandemie de COVID-19 a fost declarată, zilele trecute, de către Organizația Mondială a Sănătății. după ce noul coronavirus a infectat mai mult de 130.000 de oameni și a fpcut câteva mii de victime. Prin declararea pandemiei, OMS vine, practic, în ajutorul țărilor și guvernelor, pentru ca fiecare să ia cele mai bune măsuri într-o situație specială. Să ia cele mai bune măsuri pentru oprirea răspândireii, pentru tratarea și vindecarea celor îmbolnăviți – pentru siguranța și sănătatea populației, de fapt.
Sunt multe guverne – europene și nu numai – care au decretat, deja, diverse forme de stări să le zicem de excepție, cum ar fi starea de urgență. În România, starea de urgență e prevăzută și regelementată de Constituție. E declarată atunci când ne confruntăm cu o situație de urgență în care, într-un fel sau altul, siguranța noatră e în pericol. Poate fi vorba despre un dezastru natural de amploare sau, ca acum, de un virus nou, care ne vulnerabilizează mai ales părinții și bunicii, un virus care se răspândește rapid și pentru care, tocmai fiindcă este nou, organismul uman nu are anticorpi.
Ce se întâmplă în starea de urgență?
- În primul rând, autoritățile pot lua decizii cu mai mare repeziciune și în pași mai puțini, iar ăsta e un lucru extrem de bun, pentru că viteza de reacție e foarte importantă într-o criză de asemenea dimensiune. De exemplu, Guvernul poate direcționa repede mai mulți bani către Sănătate unde, de fapt, e linia întâi a frontului în lupta cu noul coronvirus. Ca să ne poată îngriji, medicii, asistenții și asistentele, infirmierii și infirmierele au nevoie de medicamente, de echipamente medicale și, deloc, dar deloc în ultimul rând, de ecipamente de protecție. Dacă ei se îmbolnăvesc în masă, situația devine cu adevărat rea!
- Se pot restrânge drepturi, cum ar fi dreptul la libera circulație. Sigur, poate să fie neplăcut, dar – din nou – vorbim despre un virus care se transmite foarte ușor. Dacă există o zonă cu un focar, primul lucru pe care vrei îl faci e să însănătoșești oamenii de acolo și să izolezi forcarul pentru ca virusul să nu ajungă și în altă comunitate / alte comunități.
- Se pot raționaliza alimente și/sau bunuri de strictă necesitate, iar ideea unei asemenea astfel de decizii este simplă: toată lumea să aibă acces la ele. Dacă unii golesc rafturile, alții sigur n-or să mai aibă ce cumpăra. Oricum, Asociația Marilor Rețele Comerciale din România tocmai a anunțat că există cantități și stocuri de produse pentru toți.
Sigur, mai sunt și alte măsuri care pot fi luate, iar acum nu știm exact care anume sunt acestea. Lista e mai lungă și nu vor fi decise toate cuprinse acolo. Una peste alta, declararea stării de urgență e ceva care ajută ca lucrurile să se întâmple mai repede și mai eficient. Deci, mai sănătos.