Pentru prima dată mamă. Primul an din viață al copilului. 6 din 10 (șase din zece!) femei sunt copleșite. Și…. Și, de generații, suntem crescuți așa, cumva într-o poveste, proiecție idilică și sub imperativul datoriei. Al lui „trebuie”. Trebuie să te așezi la casa ta (nu, chiar nu-i neapărat! ). Trebuie să intri în rândul lumii (de ce ar spune cineva cuiva una ca asta? Și ce e aia „rândul lumii”?) Trebuie să faci un copil (nu, asta clar nu e cu trebuie!! Asta e, probabil, cea mai personală, mai intimă decizie!). Toate „neapărat”-ele astea te pot năuci de cap. Și te pot face să te simți inadecvat/ă, greșit/ă, aiurea. Să crezi, de pildă, că nu ești mamă bună pentru că nu simți exact în felul în care toată lumea ți-a spus că trebuie să simți.
STUDIU: După naștere, 65% dintre mamele la primul copil se simt pierdute, singure, confuze. Ca după upercut!
65% e un procent uriaș. 6 din 10! (De fapt, puțin mai mult) Nu înseamnă că bietele mame nu își iubesc copiii. Deloc! Înseamnă doar că noutatea absolută a (probabil) celei mai intense și mai complexe experiențe umane e copleșitoare. Și duce la un mix devastator de emoții și mecanisme psihice.
Procentul acesta – care pune într-o lumină probabil că mult mai realistă experiența – reiese dintr-un studiu făcut relativ recent de Nurofen for Children și citat de presa britanică.
Sigur că e și multă, extrem de multă fericire în tot acest răstimp. Fericire în formă pură! Dar, până când copilul face vreo 11 luni, statistica arată că angoasele, anxietatea și un fel de inexplicabilă mâhnire câștigă meciul mai des.
Și-atunci, când ce simți tu, mamă la primul copil, contrazice de câteva ori pe zi ce îți spun toți că trebuie să simți, nu e normal să te-ndoiești că ai fi o mamă bună? (Normal că ești, dar asta nu te împiedică să te îndoiești!)
Sindromul „Nu sunt mamă bună!”
Și, ca și cum nu ar fi de ajuns, același studiu mai arată că, pentru jumătate dintre femei, primul an de după nașterea primului copil face knock-out încrederea în sine. E destul de logic, dacă stai să te gândești: când te simți pierdută și confuză în loc să țopăi ferice nonstop, e normal să nu te mai încrezi în tine! Și capeți senzația că habar n-ai ce faci și pe ce lume ești.
Mamele la primul copil care au participat la studiu mărturiseau că le-ar fi fost de mare ajutor să știe, să fie pregătite și pentru nopțile crâncene de nesomn. Și pentru clipele în care ți-e groază să nu-ți scapi copilul din mâini și în momentele în care nu îl ții în brațe. Și pentru coșmarul în care se făcea că ai adormit pe copil. Știi, visul ăla sinistru care vine imediat după ce copilul s-a liniștit în pătuțul lui și tu ai reușit, în sfârșit, să pui capul pe pernă!
PS Mi-am dat seama că am folosit de vreo două ori comparații cu boxul. Au venit fără să mă gândesc. O spune și asta ceva despre ce-mi amintesc eu din primele mele luni de mamă.
VIDEO | Depresia postpartum
https://www.facebook.com/mamici.club/videos/1284005188366030/