Oaia Curcubeu și Porcul Spinos

Home Povești Oaia Curcubeu și Porcul Spinos

Oaia Curcubeu își aducea aminte perfect: îi povestise cândva cineva că un porc spinos s-a luptat cu vreo 20 de leoaice și a câștigat înfruntarea. Mă rog, nu că le-ar fi nimicit, dar și-a zguduit țepii ăia lungi și încordați atât de tare și de amenințător „“ plus niște înțepături și impunsături serioase în boturile de leoaice periculoase „“ încât, până la urma, diavolițele s-au lăsat păgubașe. Au plecat învinse de o ființă de multe ori mai mică decât ele. Plus ca ele erau, practic, un regiment.

Oaia Curcubeu avea o imagine clară despre porcii spinoși: îi considera înfricoșatori!

De când știa asta despre porcii spinoși, Oaia Curcubeu nutrea un sentiment amestecat fața de aceste fapturi. Avea așa, un soi de respect, niște admirație și multă, multă teamă. În mintea ei, prefera să nu se întâlnească niciodată în viața cu un porc spinos. Prefera să îl admire și să îl respecte de la distanță.

Doar că, vedeti voi, viața asta este presărată cu foarte mult neprevăzut. Și, de foarte multe ori, lucruri aparent improbabile – sau chiar aparent imposibile – chiar se pot întâmpla. De exemplu, să fii  Oaia Curcubeu – așadar, o oiță – și să te întâlnești cu un porc spinos pe o câmpie pe care, teoretic, el nu prea are ce să caute. Fiindcă porcul spinos trăiește fie în Africa, fie prin sudul Asiei. Iar îăn cazul în care ajunge în Europa, n-o prea ia nici spre nord, nici spre est și nici spre vest.

Teama transformă picioarele în macaroane fierte

Când l-a văzut, Oaia Curcubeu a simțit cum picioarele i se înmoaie așa cum se înmoaie macaroanele fierte prea mult, de la uitare pe foc în oala cu apă clocotită. Inima îi bubuia în piept, peste ochi se așternuse o perdeluță de teamă, iar boticul ei frumos devenise incontrolabil. Ce mai, era cuprinsă de un dârdait total.

Ar fi fugit mâncțnd pamantul, dar nu prea poți să faci nici măcar un pas când ai picioarele moi ca macaroanele fierte”¦  Ar fi strigat după ajutor, dar nici asta nu se putea. Din două motive. Unu: îi era teamă ca nu cumva vreun cuvânt ieșit din gura ei să îl enerveze pe porcul spinos. Doi: oricum, nu reușea să scoată niciun sunet. Toată gura, cu limbă și buze cu tot, îi amorțise complet.

Ciudat era că frica aia uriașă a ei parcă înghețase și cerul (cu tot cu nori), dar și toată câmpia: parcă frunzele nu mai foșneau, florile nu se mai legănau, păsările nu mai zburau și nici palele de vânticel nu mai adiau.

Oaia Curcubeu înghețase de frică, în timp ce porcul spinos”¦ simțea exact la fel! Dar crezi că vreunul dintre ei știa că amândoi nutresc aceeași teamă?

Nu știu să vă spun cam câtă vreme a durat toata amorțirea asta generală, a Oii Curcubeu și a tuturor lucrurilor și făpturilor dimprejurul ei. Ce e sigur e ca primul ei moment de dezmeticire nedumerită a fost în secunda în care i s-a părut că și în ochii porcului spinos vede ceva asemănator cu teama.

Și el era nemiscat, mirat, perplex si, daca nu înțelegea ea greșit privirea, și procul spinos avea niște nori de teama în ochi.

Nu i-a trebuit prea multă vreme ca să își dea seama că nu i se pare. Că porcul spinos se teme de ea la fel de mult pe cât se teme ea de el.

În acel moment, a simțit că parcă, parca i s-ar putea întoarce vocea înapoi. A mai așteptat puțin, apoi a încercat să spună niște cuvinte. A ieșit mai degrabă un oftat. A doua oară, a reușit niște sunete mai clare. A treia, chiar s-a auzit ceva:

„“ Bbbb-buună ziua, domnule Pppp-porc Spinos! (v-am zis că îl admiră și respectă)

De partea cealaltă, liniște. Oaia a repetat:
„“ Buna ziua”¦ V-am supărat?

Atunci, abia atunci, vietatea cu țepi și peri lungi și groși și spinoși a izbutit să spună ceva:

„“ Buna ziua”¦ ce ciudat! Credeam ca eu v-am supărat.

Oaia Curcubeu s-a mirat teribil. Ba chiar a îndrăznit să râd㔦

„“ Cum? Cum ar putea o biată oaie să sperie un porc spinos care e atât de curajos încât se luptă și cu leoaicele? Cum se poate așa ceva?

Porcii spinosi sunt chiar simpatici, e de ajuns sa schimbi doua vorbe cu ei si te pot cuceri

Porcul spinos a făcut ochii maaaaari și a răspuns:
„“ Aaaah, vorbești de vărul meu de-al doilea din Africa de Sud? Tot neamul e mândru de el”¦ Dar el s-a apărat, îți dai seama”¦ Noi, porcii spinoși, nu prea suntem certăreți. Dar scoatem țepii la dușmanii noștri naturali. Uite, eu până acum nu am întâlnit în viața mea o oaie. Doar am văzut câteva fotografii. Și sunteți așa, mari și blănoase”¦ Mi-era frică să mă întâlnesc cu vreuna dintre voi.

Acestea fiind zise, amândoi s-au relaxat. În 10 minute, simțeau că s-au împreietenit. Au vorbit până a apus soarele despre câte-n luna și în stele. Ar mai fi vorbit și acum, dar se lasă noaptea și fiecare trebuia să meargă la culcare.

La despățire, porcul spinos și-a strâns bine țepii pe langa corp și s-a lăsăt îmbrătișat de Oaia Curcubeu. Zâmbind, ea i-a zis:

„“ Știi, eu am o matușă preferată care mereu mi-a spus că e loc sub soare pentru toata lumea. Cred că azi am înțeles ce vrea să zică..

Porcul spinos a dat din cap aprobator și a completat:
„“ Plus că noi nu prea avem nimic de împărțit în lanțul trofic.
Au ras că de o glumă bună (cum și era), s-au mai îmbrătișat o dată și au plecat pe la casele lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published.