EchipaMămiciClub
Noaptea trecută am dormit cel mai bine din ultimele… multe nopți, nici nu cred că aș putea spune exact cât de multe. Dar cred că știu cum am reușit performanța asta. Cred că mi-am făcut atât de multe griji din cauza nebuniei cu pandemia încât pur și simplu am obosit prea tare, am obosit până la un adormit buștean. Pur și simplu m-au epuizat toate: imaginile alea cu armata pe stradă, știrile cu hoasul ăla de la o maternitate din Iași, fiecare bilanț nou de la noi și de-aiurea despre nu știu câte zeci de mii s-au mai infectat cu noul coronavirus, nu știu cțte mii de oameni au mai murit în lume din cauza COVID-19….
Am nevoie de vești bune. Și tu ai nevoie de ele…. Bine, de fapt, cred că toți avem nevoie de așa ceva 🙂
Aseară, pe la 11, mi-am făcut un ceai , m-am băgat în pijamale și tot nu reușeam să îmi desprind mintea de la lucrurile care îmi fac inima să tremure pentru mine și pentru tine și pentru lumea în care trăim acum și pe care nu pot să mi-o imaginez cum va deveni atunci când te vei naște… Umblam aiurea pe telefon când am dat peste o știre. Titlul era ceva de genul: „Vești bune: virusul SARS-CoV19 nu pare să sufere mutații rapide, iar asta înseamnă că un vaccin ne va proteja toată viața.” Tot felul de savanți care îl studiază au ajuns la concluzia asta… În fine, nu neapărat detaliile știrii m-au liniștit, deși erau serioase, documentate, cu adevărat încurajatoare… Mi-am dat seama că eu chiar pot să sper. Eu chiar cred în „ceva bun” care se poate întâmpla întotdeauna. Și, când spuneam asta, îmi mângâiam burtica și îți promiteam iar că te voi ocroti mereu, oricea ar fi.
Promisiunile mele pentru puiul meu nenăscut care se foiește fără griji la mine în burtică
Întotdeauna m-a ajutat să scriu… Așa reușesc eu cel mai bine să îmi fac ordine în babilonii de gânduri și în furtuni de emoții. Am să fac asta și. acum. Uite:
Puiule, îți promit că nu o să mă opresc să sper. Că, în fiecare zi de-acum încolo, am să găsesc cel puțin trei lucruri minuate din lumea asta de afară pe care să și le povestesc, să le știi deja când vii. Că, de câte ori simt o spaimă mare, caut în mine până găsesc și un mare, mare curaj. Promit că, în fiecare zi, o să îți cânt măcar un cântec preferat de când eram eu puștoaică, deși am o voce care te-ar putea tulbura :))) Îți promit să ne uităm mult, mult la desene animate și să nu mai mănânc dulceață cu murături, că am senzația că ție nu îți prea place combinația… De fapt, dacă mă gândesc cum te agiți de fiecare dată când mănânc combinația asta dubioasă, e clar că nu-ți place! 😉 Și îți promit iar: orice ar fi, acum și oricând, mama te va ocroti!
E încă destul de devreme… Dar am dormit bine noaptea trecută… Mă uit pe geam și văd că azi e o lumină tare bună afară… Copilul meu e liniștit acum, nu îmi dă nici șuturi, nici ghionturi acum. Și parcă-l văd cum doarme, culcușit liniștit la mine în burtică. Mai fac un ceai și, oricât de poftă mi-ar fi de dulceață cu murături, mă abțin. Doar am promis! 🙂 Să aveți și voi o zi mai bună ca ziua de ieri, mămici!
Poate o să îți placă să citești și:
- „Puiule, afară e nebunie. Ce bine că ești la mine în burtică!” Jurnal de gravidă în vremea pandemiei. Ep.1
- 3 lucruri simple care te pot face o femeie mai fericită. Și o mamă mai liniștită! 🙂
