Teama de coronavirus. Ce poți face ca să mai scapi de frica pe care o simți

Home Uncategorized Teama de coronavirus. Ce poți face ca să mai scapi de frica pe care o simți

Peste tot auzi despre coronavirus: Încă un caz confirmat.. Încă unul.. Alte două teste pozitive… Stați acasă… Spălați-vă pe mâini… Copiii nu mai merg la școală… Teatrele s-au închis… Oamenii golesc magazinele… Carntină… Păstrați distanța de un metru jumate… Ne pregătitm de scenariul 3 de epidemie… Izolare… E posibilă starea de alertă națională… Tot mai multe granițe se închid…

Am mai putea continua lista, pentru că informațiile și temerile plutesc în aer în aceste zile care sunt cu totul diferite de tot ce am trăit noi până acum. Pericolul coronavirus e real, pandemia a fost declarată și, probabil că de câteva ori pe zi, simți că te sufocă amestecul ăsta de necunoscut și amenințare. Povestea cu noul coronavirus este teribil de stresantă, dar experții în sănătate spun că ăsta e un lucru bun. Oricât de insuportabil ar fi bombardamentul de știri despre închiderea școlilor, anularea adunărilor și toate celelalte măsuri de precauție, acest lucru e important. Și face ca boala COVID-19 – pe care o provoacă noul coronavirus – să fie mai puțin înfricoșătoare pe termen lung.

„Nicio măsură de prevenție nu e un efort prea mare”

„Scopul acestor măsuri radicale comunicate agresiv este acela de aplatizare a curbei. Ca să nu lase virusul să se răspândească rapid în rândul populației, ci să facă în așa fel încât răspândirea să fie pe o perioadă mai lungă de timp, astfel încât sistemele de sănătate să poate face față tratării bolnavilor”, explică un expert în sitiații de urgențe biologice.

Există o nouă sintagmă, ați observat? În câteva zile, am ajuns să o percepem ca și cum o știm dintotdeauna, deși săptămâna trecută ni s-ar fi părut o bizarerie. Vorbesc despre „distanțarea socială” ca măsură esențială de prevenție. Adică intercțiune umană redusă la minimum cu putință. Asta în conidițiile în care nouă, ca oameni, ne trebuie interacțiunea umană mult, mult de tot.

Așadar, nu-i deloc ușor. Dar cred ajută mult să știi de ce sunt luate toate aceste măsuri drastice. De ce coronavirusul închide școli, teatre, cinematografe, granițe: pentru ca răspândirea virusului să fie ținută cât mai mult sub control. Și pentru ca oamenii care se vor îmbolnăvi de COVID-19 – pentru că vor tot fi îmbolnăviri – să aibă loc în spitale, să poată fi tratați și vindecați.

Ce mai poți face? Din nou, e important să înțelegi. De data asta, să înțelegi de ce simți ceea ce simți.

De exemplu, de unde vine anxietatea. Iar asta vine, mai ales, din situația complet necunoscută pe care o ai în față. Din necunscut și nesiguguranță Noi, oamenii, n-avem o relație prea bună cu incertitudinea și cu necunoscutul. Ne înspăimână ceea ce nu știm și am vrea să dispară pe loc. Vrem înapoi pe drumurile noastre știute. Intoleranța la incertitudine ne crește anxietatea. Soluția, spun psihologii, e să îte confrunți treptat cu nesiguranța asta și, cu pași mici, să accepți că există. Încă o dată, fă pași mici. Nu te repezi din prima la știri și informații noi despre criza coronavirus. Bea o gură de cafea sau de ceai, ia-ți în brațe copilul, sporovăiește puțin cu el ÎNAINTE.. E ca și cum ți-ai lua o gură de aer proaspăt când simți că ți se taie răsuflarea. Și, uite-așa, încet-încet începi să îți antrenezi un fel de „mușchi al toleranței la incertitudine”. În zilele astea, mai tare decât orice mușchi abdominal bine lucrat.

Acceptă ce simți. S-ar putea se te simți muuult mai bine!

Încă un secret: anxietatea e foarte, foarte șireată: cu cât vrei mai tare să scapi de ea, cu-atât se face mai forțoasă. „Rezistența duce la persistență.” Să zicem că faci o pauză de juma de zi de filme. Sau te joci nonstop trei ore cu copilul. Ai reușit să evadezi o vreme. Doar că, la finalul evadării, teama aia se întoarce brusc și cu puteri sporite pe mutește. Soluția? Acceptă axietatea. E ok să simți ce simți. Toate, toți trecem prina asta. Nu, nimeni n-are soluiția acum, pe loc. Pentru toți e foarte nou și, uneori, compleșitor ce se întâmplă. Dar o scoatem noi la capăt, nu-i așa?