Contracțiile: de ce le avem + cum se simt. Plus ce anume (slavă cerului!) te mai scapă de durere

Home Inspiră Contracțiile: de ce le avem + cum se simt. Plus ce anume (slavă cerului!) te mai scapă de durere

Vine un moment în care, oricât de clare ți-ai fi zis că sunt lucrurile deja, tot de lovește în moalele capului: „Dumnezeule, o să am un copil… Și…O SÄ‚ IASÄ‚ DIN MINE!” Apoi, pesemne că îl simți cum se foiește în burtică (mă rog, e mai degrabă un burtoi deja) și, foarte probabil, îți vin în minte… contracțiile.

„Contracțiile… Cum naiba se simt?!?”

Șapte din zece prietene de-ale mele mi-au spus din prima că, într-un fel sau altul, au trăit acest moment la prima sarcină. Pe unele unele încă le mai bântuie contracțiile, la altele s-a așternut destul de sănătos uitarea peste ele.

Să le luăm pe rând: contracțiile au de-a face cu uterul, mușchiul acela senzațional în care crește copilul tău. Copil pe care, mai apoi, îl ajută să vină pe lume.

Cum să zic mai simplu? E cam ca atunci când se contractă bicepsul pentru ca tu să îți flexezi mușchii (doar că doare ceva mai tare…)

Cea mai mare forță a contracțiilor vine din „vârful” uterului, zona aceea numită fundus, dar întregul mușchi e implicat în acest spectaculos și destul de dureros proces.

Travaliul începe, din tot ce știm și credem până acum, cu un moment zero în care Bebe dă un semnal întregului tău organism: „OK, gata, sunt pregătit să mă nasc!”

Mușchi, hormoni și niște ore complicate

Intră în horă progesteronul, un hormon despre care ai auzit multe și care, acum, are rolul de a face cervixul mai moale. E dublat de oxitocină (hormonul fericirii sau al dragostei, depinde pe cine întrebi 🙂 ) E hormonul responsabil de ceea ce simțim atunci când ne îndrăgostim, facem dragoste, ne alăptăm și îmbrățișăm copiii.. Unul dintre lucrurile extraordinare legate de oxitocină e că funcționează și ca blocant al receptorilor de durere. Deci, taman hormonul care are rol esențial în provocarea contracțiilor are grijă să nu simți prea rău cât de rele sunt contracțiile.

Prima senzație legată de contracții este, după cum mărturisesc femeile, presiunea. Unele femei o numesc deja durere, pentru altele e doar „o presiune”. La altele (mai puține, e drept), oxitocina e atât de puternică de-a lungul travaliului și al întregului proces, încât trăiesc așa-numita „naștere orgasmică” (scuze, dar așa îi zice 😀 )

„Mă durea atât de peste tot că nici nu mai știam ce naiba mă doare”

Buuun. Așadar, când a venit momentul, uterul e destul de mare (cât un pepepe roșu) și ocupă un loc … important în organismul tău: de la diafragmă (chiar sub plămâni), până în partea inferioară a spatelui, zona înghinală și ce vaginală.

Când încep contracțiile, le simțim peste tot: în spate, în vagin, în fund/anus/spuneți-i cum vreți. Durerea radiază chiar în zona superioară a picioarelor. E așa, ca un mănunchi de durere care se împrăștie.

Contracțiile: pot să doară ca naiba, dar există și vești bune! 🙂

De regulă, contracțiile se simt inițial ca niște crampe asemănătoare durerilor menstruale. Apoi, cresc în intensitate, frecvență și durată.

Cât de tare doare? Asta depinde de o grămadă de variabile: mărimea copilului, structura anatomică a mamei, pragul de suportabilitate a durerii…

Ceea ce, totuși, e important să știi dacă nu ai trecut prin asta încă și urmează să ți se întâmple este că:

  • Durerea aceasta este normală, iar creierul e pregătit pentru ea, să te ajute să o suporți mai bine (nu e ca atunci când îți rupi piciorul și supriza e atât de mare încât îi iei creierului   preșul de sub picioare!)
  • Durerea asta o să treacă! Serios, chiar trece, chiar dacă atunci când începe poate fi imposibil să îți imaginezi măcar că treaba asta chiar se va sfârși vreodată.
  • Durerea asta e  nu numai nașterea copilului tău, e și nașterea ta! Devii mamă! (știu, poate suna ușor siropos, dar cine a trecut prin asta înțelege!)

PS Despre dilatare vorbim altă dată, cred că e de-ajuns pentru acum 😀

VIDEO | Când se naște un copil, trei oameni se nasc

https://www.facebook.com/mamici.club/videos/1283300985103117/