Când era cât o pâinică și mi-era frică să n-o „stric” la baia de seară, când plângea și habar n-aveam ce are, când…. (e o listă lungă aici) mă rugam cu cerul și cu pământul să vină naibilor mai repede ziua aia în care să îmi poată spune cu gura ei ce are. Să crească, să vorbească. Pe urmă, a început să turuie… „Mama stă prea mult pe wc”, le-a zis odată unor prieteni veniți în vizită. Dar niciodată n-a fost ca atunci, în tramvai!
„Mama, ți s-au cam rupt chiloții!” Dar credeam că asta o să rămână între noi două 😀
Am un anume fel de chiloți preferați (din bumbac și cumva childish colorați). Prind foarte, foarte mare drag de ei și nu sunt tocmai ieftini. Așa că îi port până se alege praful de ei și până pot să îmi iau un set nou, din exact același magazin.
Într-o seară obișnuită, fiică-mea a intrat peste mine la duș, în baie (altă chestie obișnuită) și, după ce mi-a zis ceva ce, evident, nu suporta amânare până să îmi termin eu dușul și dichiseala, i-au căzut ochii pe chiloții mei puși la uscat. Două perechi, alea mai obositele. „Pffff, mama, sunt cam tociți! Uite, ăștia sunt și puțin rupți, cu ruptură de-aia fină la care nu mai merge cusutul”.
Nici nu mai știu ce i-am răspuns, știu că mi-am jurat că nu mai amân, mă duc mâine să mi iau setul nou. Ceea ce am și făcut. Cu fiică-mea de mână!
O conversație pe scaunul din față, ăla cel mai aproape vatman. Într-un tramvai destul de aglomerat 😀
Ne-am urcat în tramvai și o doamnă drăguță a băgat-o în seamă pe drăguța de fiică-mea. Știi cum e: „Vaaai, cât de frumușică ești!”, „Ce pantofiori frumoși ai!”, „Câți ani ai?”, „Și unde te duci tu acum cu mami?”. E, aici, la „Unde te duci tu acum cu mama?”, n-am simțit ce vine.
-Â Mama are nevoie de chiloți noi, i s-au cam rupt toți! Și-acum mergem să-și cumpere chiloți, săraca!
În secunda aia, mi-am imaginat cum văd toți niște chiloți rupți pe mine. Așa, direct prin hainele mele. N-am avut încotro, am râs cu lacrimi și le-am descris eu varianta cea mai zdrelită, ca mi se pare mie că fazele dubioase trec mai ușor cu râs.
Niște prieteni de-ai mei și lucrurile trăznite spuse de copiii lor
Am râs cu cine-am apucat, ori de câte ori mi-am amintit faza asta. Și, la un moment dat, am făcut colecții de zise de-astea – de-ale fiică-mii și de-ale copiilor prietenilor mei. Am aici un top 3:
#1 – Dubiosu’
„Am fost cu Mihai la doctor (Mihai are 6 ani și nu mult). După ce i-a zis să își dea pantalonii și chiloții jos, că…na, era nevoie de asta pentru consultație, al meu a înlemnit, s-a uitat la medic de sus până jos vreme ce își dădea nădragii jos tacticos și, într-un final, i-a zis «Bine, așa fac. Dubiosule!»” (pățită de Ana, o prietenă de-a mea)
#2 „Mama nu umblă de regulă așa despuiată”
„Eram în lift cu băiatul meu de cinci ani, în liftul unui hotel și mergeam să facem baie în piscină. Nu erau singuri, mai era un tip cu fiica lui. Înainte să ieșim, feciorul meu se oprește în ușă și zice: «Scuzați-o pe mama, nu umblă mereu în halul ăsta de despuiată, dar acum mergem la piscină» Eram în halat și șlapi, la naiba!” (pățită de Ioana)
#3 „Mama are o problemă cu vaginul”
„Eram la telefon cu ginecologul, îmi făceam programare la un control de rutină și naiba știe ce cuvinte oi fi zis și ce a auzit copilul. 10 minute mai târziu, a sunat la ușă un curier cu un colet. Când semnam hârtiile, îl aud pe al meu: «Domnu’, știți că mama are o problemă cu vaginul? Săraca!» Chiar că săraca 😀 ” (pățită de Maria)
E oficial: viața cu copii e… priceless!