Oaia Curcubeu s-a împrietenit cu Fetița Curcubeu

Home Povești Oaia Curcubeu s-a împrietenit cu Fetița Curcubeu

După fiecare ploaie de vară, pe Oaia Curcubeu o cuprindea întodeauna o mare și zburdalnică veselie. Dar era o veselie pe care o simțea așa… cu furnicături pe sub piele și blăniță. Și, de fiecare dată după ploaie, când avea senzația că o să explodeze de bucurie, îi venea să oprească toate ființele care îi ies în cale, să le întrebe pe toate dacă nu cumva au același sentiment. În toiul unei astfel de frenezii, Oaia Curcubeu s-a împrietenit cu Fetița Curcubeu.

Pe voi nu vă bucură clipele de după ploaia de vară? Ahhh, dacă apare și un curcubeu, sunt cea mai fericită!

Era fix dup-amiaza unei zile de vară cu o ploaie care a venit deodată și de niciunde, a răpăit, bulbucit și ropotit, apoi s-a dus ca și cum n-ar fi fost. Dar a avut grijă să lase în urmă lumina aia ireală. Știți lumina de după ploaia de vară? Are o putere magică: face frunzele să sporovăiască, face culorile cerului să clipească, luciul apei să strălucească și soarele să zâmbească.

Oaia Curcubeu era frenetică. Alerga pe pajiște în picioarele goale, să simtă prospețimea răcoroasă care mai îmblânzise fierbințeala zilei. La un moment dat, e ieșit pe o potecă, în căutare de vietăți cu care să împărtășească bucuria.

Familia Melc nu prea era vorbăreață

Mai întâi, i-a ieșit în cale o numeroasă familie de melci. Toți membrii ei păreau preocupați și cumva foarte, foarte serioși, dar asta n-a ciobit entuziasmul Oii Curcubeu.
– Bună ziua! Nu-i așa că e o zi minunata?

Tata-melc nici nu s-a sinchisit, iar mama-melc a răsuns cu un „Bună!” abia, abia auzit. Doi dintre cei cinci copii ar fi zbârnâit la vorbă, dar nici ei nu s-au prea încumetat. Normal, atmosfera din familia lor era destul de serioasă. Mama-melc părea că a citit gândurile Oii Curcubeu. S-a oprit brusc – în fine, cât de brusc se poate opri un melc – și i-a explicat:

– Draga mea, eu știu că tu ești în culmea fericirii de fiecare dată după ploaia de vară, dar pentru noi e un moment diferit… E unul din acele momente în care dușmanii noștri naturali nu prea ies la lumină și putem și noi să ne plimbăm, să ne hidratăm și să ne hrănim altundeva decât sub pământ.. Vezi, și pentru noi, moluștele cu casa în spinare, ploaia e binecuvântare… Dar e puțin mai diferită decât la tine. E mă bucur enorm de bucuria ta, dar te rog să nu te superi că nu avem vreme de stat la povești.

Oaia Curcubeu și-a dat seama că n-are cum să se supere, le-a urat zi bună și a pornit mai mai departe pe cărare.

Veverița Răsfățată, Broscuța săltăreață (normal, așa sunt broscuțele) și o surpriză minunată

După cinci salturi și zece pași, a întâlnit o veveriță puțin încruntată. Era Veverița Răsfățată, căreia i se părea că ploaia o să îi strice luciul blăniței.
– „Ce ciudat”, zise Oaia în sinea sa, „oare Veve-Răsfățata chiar nu își dă seama că picurii ăia doi, trei îi dau sclipiri ca de diamant?”

În plimbarea sa fericită, Oaia a mai întâlnit o broscuță care făcea plajă lângă o băltoacă proaspătă și o tufă bucuroasă că a avut parte de un duș revigorant. Nici nu și-a dat seama când a ajuns în poieniță. Și probabil că n-ar fi băgat de seamă dacă n-ar fi fost chiuiturile alea..

În mijlocul luminișului, o fetiță se învârtea, cânta și dansa… Nici n-a trebuit să o întrebe ceva, Oaia Curcubeu știa precis care e motivul bucuriei sale: și fetița iubea ploaia de vară. Se vedea din ochii ei în care Oaia simți deodată că se oglindește: când râdea, chipul fetiței strălucea precum curcubeul. Nu mă întrebați cum e posibil…

Oaia Curcubeu chiar o întâlnise pe Fetița Curcubeu!

Fetița strălucea precum curcubelul pentru că, veți vedea, avea curcubeul în inima ei. Se născuse și păstrase în ea toate culorile inventate vreodată de ploaie, aer și cer și toată veselia pe care ele le poartă. Cele două s-au uitat una la cealaltă și au știut, pe loc, ce le unește.

– Nu pot să cred, nu pot, nu pooot! – strigă fetița! Tu chiar ai toată, toată blana curcubeu! Dacă te-aș fi desenat eu, toată lumea mi-ar fi zis că e altă invenție de-a mea. Dar chiar exiști! Există pe lumea o Oiță care are blana în toate culorile inventate vreodată de ploaie, aer și cer!

– Ba eu nu pot să cred! Tu spui exact ca mine: Curcubeul e din toate culorile inventate de ploaie, aer și cer. Citești cumva gândurile? – râse fericită Oaia.

S-au mai mirat una de alta încă vreo zece minute. Amândouă visau ca, într-o zi, prin cine știe ce magie, să se dea pe curcubeu ca pe tobogan. Cel mai distractiv tobogan din Univers!

Amândouă vedeau în curcubeu cel mai bun „alungător de tristețe” (normal, că doar îl credeau un fel de esență de veselie)

Fetița Curcubeu avea și nume de fetiță, desigur!

Ca să aveți o imagine mai clară despre ea, trebuie să vă mai spun că fetița era îmbrăcată cu rochiță-curcubeu, avea șosete-curcubeu, pantofi-curcubeu, o umbrelă-curcubeu, o gentuță-curcubeu și, desigur, avea o privire-curcubeu. Te uitai în ochii ei și mai, mai că nu îți puteai da seama ce culoare au. Parcă nu se puteau hotări la una anume.

I-a povestit Oii cum desena curcubee peste tot. Și i se părea că îi și apar peste tot.

– Într-o noapte, am visat că eram la micul dejun. Cred că mă culcasem cu gândul la niște cereale cu lapte. Pentru că un bol perfect cu cereale perfect-înmuiate mi-a apărut în vis. Știi cum se poate întâmpla când visezi… E așa, mai ciudat..

Oaia știa cum e cu ciudățeniile, Fetița a continuat:

– În vis, acum dansezi într-o sală de dans cu pereți cu oglinzi, acum ești – să zicem – pe pârtie la schi și, în secunda următoare, ești pe locul tău de la masa din bucătărie, în fața unui bol cu cereale perfect înmuiate în lapte… Știi tu, nici prea moi, nici prea crănțănoase…

Oaia Curcubeu a încuviințat. Știa exact ce înseamnă un asemenea deliciu! Mai cu seamă ce înseamnă să începi ziua cu asemenea deliciu… Au căzut de acord, iar Fetița Curcubeu a continuat să își povestească visul:

Cerealele care fac înot sincron… în bolul cu lapte

– Buuun, deci eram cu bolul în față, cerealele scoteau nasul și limba la mine din lapte și, deodată, au început să facă un fel de înot sincron… Se zbenguiau în castron și se așezau în te mir ce forme, după o muzică numai de ele auzită. La la urmă și la urmă, s-au potrivit spectaculos în formă de… curcubeu!

– Nuuu, nu pot să îmi imaginez așa ceva! – se minunună Oaia Curcubeu. Apoi, nu și-a putut abține cea mai firească întrebare: Și ai mai putut să le mănânci?

– Nici vorbă! Mi se părea că aș mânca prieteni. M-am trezit brusc și cred că vreo săptămână am pândit cerealele din fiecare bol din fața mea… Nu puteam să iau prima lingură până nu eram sigură că nu încep să danseze – a râs fetița.

Au mai râs amândouă mult și bine. Au râs și au povestit până ce ploaia s-a uscat și ziua s-a înserat. S-au despărțit și și-au promis să se vadă la cât mai multe ploi de vară.

Ahh, era să uit ceva foarte important! V-am spus că Fetița Curcubeu are și nume de fetiță. O cheamă Smaranda și cred că e unul dintre cele mai frumoase nume cu putință. Bine, i se și potrivește PER-FECT!

Una peste alta, ziua în care Oaia Curcubeu s-a împrietenit cu Fetița Curcubeu a fost o zi foarte, foarte bună.

Leave a Reply

Your email address will not be published.