„A plâns disperat o oră fiindcă nu l-am lăsat să își facă sendviș cu muci”. 10+ motive nebunești de tantrum

Home Din Viață „A plâns disperat o oră fiindcă nu l-am lăsat să își facă sendviș cu muci”. 10+ motive nebunești de tantrum

Știi momentele alea în care „copilul o ia razna” (așa ziceau unele vecine de la bloc atunci când eram eu mică)? Când o mână nevăzută apasă pe un buton secret de-al copilului și, gata, totul explodează? Plânge, se tânguiește, se tăvălește că… (aici vine lista fiecărei mămici) din cel mai neașteptat motiv. Se cheamă tantrum și avem aici câteva motive care, probabil, te vor ajuta să treci mai ușor peste urmatoarea criză de personalitate a copilului tău. (Fiindcă, nu-i așa, se poate și mai și… 😀 )

10+ motive demențiale de tantrum

Cele mai multe, sunt motive adunate de la mămici din club. Dar am mai găsit și prin alte părți. Așadar, să înceapă distracția

#1 – „Pentru ea, era normal să încerce. Să verifice dacă încape:-D „

„Fiică-mea de 3 ani a urlat ca din gura de șarpe într-o zi pentru că nu am lăsat-o să își bage un tampon intim în nas. A fost dezastru! 😀 😀 😀 ”

#2 – Tantrum de la congelator

„Nimic n-a prevestit criza. Am scos puiul de la congelator, l-am pus pe blat în bucătorie și, deodată, s-a repezit să-l lingă. «Să simt gustul când e rece» Nu l-aam lăsat și a turbat!”

#3 – OK, mărimea nu, dar forma contează

„Într-o noapte, s-a sculat plângând pentru că șevețelele sunt împăturite dreptunghiuluar, nu triunghiular… A trebuit să le fac triunghiuri pe toate că sa adoarmă la loc”

#4 – Batista noastră cea de totate zilele 😀 😀 😀

„A vrut să își sufle nasul pe felia de pâine, să pună alta peste și – desigur! – să facă sendviș cu muci… Nu am putut să îl las, ce naiba! Eu am 30 de ani, el are 3, am crezut că mă pricep mai bine la asta…  Ei, bine, jumătate de oră a durat «distracția tantrum»:-D ”

#5 – De ce nu o să mai zic niciodată, nimănui „Ai muzica în tine” 😀

„Fiică-mea avea vreo trei ani jumate când i-am cumpărat – credeam eu – cea mai grozavă oliță din lume…Era cu prințesă și cu muzică… Un senzor care pornea melodia când se așeza pe ea. Ei, vezi, când a vrut să facă prima dată pișu la olița minnunată și când prințesa a început să cânte cântecelul, fiică-mea a început să urle. A urlat mult fiindcă… era convinsă că îi ieșea muzică din fund! ”

#6 – Bună dimineața, Lună!

„Era un cer perfect senin și se vedea perfect și Luna. Fecior-miu a plând disperat că e acolo. «E zi, n-are ce să caute pe cer, e rândul Soarelui» am încercat să îi explic, n-avea rost, era de nezdruncinat în disperarea lui”

#7 – Păsărică, mută-ți… buda! 😀

„Fiul meu de doi ani a plâns cu suspine fiindcă o pasăre a făcut un găinaț pe geamul de la mașină din dreptul soră-sii și nu pe geamul de lângă el.”

#8 – „De ce nu sunt în pozele de la nunta ta cu tati? De ce? De ceeeeee?!?”

„Ne uitam pe albumul cu poze de la nuntă. După a treia pagină, a devenit nerăbdătoare. S-a căutat până la sfârșit, nu s-a găsit și s-a părbușit!

#9 – My name is…

„Când avea 4 ani, fiică-mea a fost vreo trei zile furioasă pe mine că i-am ales numele Ana Maria. Voia Mariana. I se părea că invers sună mai bine. Plângea în reprize lungi 😀 ”

#10 – „Vreau cu Dory!!!!”

„A vrut să fie în film. În Finding Dory. ÎNÄ‚UNTRU! Ce, voi n-ați pățit-o? 😀 ”

#11 – De fapt, și mărimea contează uneori 😀

„M-au sunat să vin urgent la grădiniță, că nu știu ce să mai facă să o liniștească pe fiică-mea. O cheamă Ina și tocmai a descoperit că are cel mai scurt nume din grupa ei”

#12 – „E prea greeeeu, castronelul e prea greeeu!”

Am lăsat-o special la sfârșit pe asta mică. Au dreptate, e de Oscar! 😀

 

https://www.youtube.com/watch?v=1ycoXiEDBZk

Tantrum – accesul de furie sau criza de personalitate a copilului

Tantrum-ul temperamental/comportamental e așa, ca o vijelie de vară: apare ca din nimic. Acum ești – să zicem – în magazin, la cumpărături, și totul e perfect, un minut mai târziu plânge, strigă și se tăvălește pe jos. Nimeni nu e de vină, nici tu, nici el. Nu ești o mamă rea, nu e un copil problemă. Undeva între 2 și 3 ani, cam până în 4 ani, când începe să își descopere sinele, bietul copil încă habar n-are ce se face cu informația asta nouă.

„La această vâstă, copiii încep să înțeleagă mai mult decât expriă cuvintele, dar abilitatea de a exprima ce pricep este încă limitată. Și, atunci când copilul tău nu poate exprima ce simte sau ce dorește, explodează de frustrare”, explica un psiholog. Și are noimă!