Cum ne mai mințim copiii. Top minciuni utile

M-am luptat și eu cu asta mult si bine. Cu momentele te lovește acest obraznic adevăr: îi tot înveți pe copii să nu mintă… în vreme ce îi minți.

De curând, am dat peste un articol așa, cumva știițific, de la care mi-am gasit dezlegare la „păcălit sănătos” copiii (ca să nu mai zic iar „mințit”). Și asta e ceva ce trebuie împărtășit!

Am o listă de minciuni numai bune de spus copilului, ca să rămai întreagă la cap

Adevărul e că, uneori, te pomenești că îți cam minți copiii ca să nu iți pierzi mințile. Sună cam brutal, dar prima dintre voi care nu și-a pacalit-trombonit copilul măcar o dată în viața ei de mamă e rugata să îmi spună și mie cum naiba a reușit. Aproape că aș fi dispusă să plătesc 😀

Plecăm de la alt adevăr de netăgăduit: copiii sunt acele ființe minunate care nu obosesc niciodată să ne întrebe, să ne descoasă, să ne provoace să facem față unui infinit de situații pe zi.

Acum, înapoi la minciuni…

Hai să ne imaginăm o situație banală și foarte posibilă. Acum vreo lună, copilul te-a rugat să faceți împreună o casă pentru spiridușii casei. Ați facut-o. Ați facut-o cu maaare bucurie. Le-ați făcut și bucătărie, să poată sta la masă când apar noaptea pe furiș.

Apoi, copilul a promis că se ocupă el de hrănitul spiridușilor. După asta, a pus căsuța spiridușilor într-un loc secret. Atât de secret, că a uitat și el unde e…

Între timp, în casa ta de om (care găzduiește o casă de spiriduși) a început să apară un miros ciudat. Degeaba ți-ai rugat nasul să facă bine să te duca la originea duhorii, zile în șir n/a fost vorba decât despre milogeală și chin în zadar.

Până într-o dimineață, când ai dat un pat la o parte și ai descoperit acolo „împuțiciunea” din bucătaria spiridușilor: bucatele de varză murată, niște cărniță mărunțită și alte „bunătăți” care, de când zăceau ascunse în așteptarea unor spiriduși înfometați, prinseseră și viață. Normal că ai reacționat instinctiv și ai aruncat totul pe loc!

Frichineala de pe granița dintre „povești”, tromboneli și minciuni-minciuni

Apoi, când a venit iar vorba de casuța spiridișilor, eu recunosc: i-am spus copilului că le-a placut atât de tare încât, într-o noapte, s-au adunat mai mulți și au luat-o cu ei în pădurea în care iși petrec verile.

Pur și simplu, nu m-a lăsat inima să îi spun că se transformase într-un fel de uitat coș de gunoi in miniatură, dar maxim împuțit.

Plus că imaginea spiridușilor care iși petrec toată sfânta vară într-o pădure secretă i-a luminat copilului chipul. Am greșit? Habar n-am, dar știu sigur ce n-am: n-am niciun regret pentru asta 🙂

Așadar, lista. Cum ne mai mințim copiii. Top minciuni utile

Bun, să încercăm o primă listă. Una scurtă (există aici și niște situații similare descrise cumva mai pe larg):

Situația 1

Minciuna: „Trebuie să fac repede ceva de mâncare/să fac puțin curat/ să spăl niște rufe… Vă rog mult, stati jumatate de ora linistiti la voi in camera!

Adevărul:  Adevărul e că mama are nevoie/chef/nevoie de  o jumatate de oră de liniște… Jumătate de oră numai ea cu ea. Bine, și uneori și cu tocana sau cu ciorba sau cu rufele de împaturit…

Situația 2

Minciuna: Am numărul învățătoarei / dirigintei pe una dintre tastele rapide. Acum sun!

Adevărul: De fapt, am încercat în toate felurile să îl fac pe copil să își termine temele fără opt mii de pauze pe minut și niciuna dintre tehnici n-a dat roade. Amenințarea asta funcționează. (de regulă..)

Situația 3

Minciuna: Vom face asta mâine. Sigur, sigur! Te rog mult doar să ai răbdare până atunci…

Adevărul: De fapt, uneori speri să uite sau să îi treacă până mâine…

Situația 4

Minciuna: Daca nu vă spălati pe dinți acum, acum, până mâine dimineață or sa se strice, iar in zori vor începe sa cada, unul câte unul.

Adevărul:  Le zici să se spele pe dinți de jumătate de oră, ai epuizat toate argumentele normale la cap și a venit momentul să scoți artileria grea: o perspectivă oribilă care să îi facă să se spele pe dinți pe loc

Situația 5

Minciuna: O să rămâi fără telefon pe vecie dacă mai faci prostii ca asta..

Adevărul: De fapt, n-o să faci asta niciodată, fiindca ti-e groază de ideea că nu poți să suni copilul oricând, să vezi, să verifici ce face.

Aș mai putea scrie la lista asta mult și bine, dar trebuie să le spun copiilor că toate pistele sunt rezervate sau ocupate la bowling în seara asta, când li s-a năzărit brusc de popicăreală (iar eu chiar, chiar am de făcut opt miliarde de lucruri pe care le-am tot amânat 😛 )

[fbcomments]