A fost o vârstă – de fapt, sunt mai multe vârste cu nebuneala asta, dar una anume e mai cu vino-ncoa: undeva între 4 și 6 ani, când trimisul la culcare stârnește în ei fix inversul. Atunci, dar taman atunci îi apucă: „tre’ să spăl degetul ăsta, nu vezi că e mai murdar decât restul?”, „stai să îți mai povestesc ceva, doar o chestie și gata”, „stai că mă gâdilă perna”… Cred că lista e infinită. Și, ca să nu înnebunești cu convingerea că îți fac în ciudă, e musai o tehnică de adormit copiii.

Mai întâi, despre ratări

Până ajungi la una care să funcționeze decent (undeva între două săptămâni și două luni), încerci tot ce îți trece prin cap. Cum ar fi:

• Hai, mama, închideți ochii, gurile și imaginați-vă că vă ia somnul de în brațe. E cea mai plăcută senzație (uneori merge, alteori nu, că există posibilitatea să înceapă să vorbească despre ce își imaginează. Dacă-s doi, se contrazic, iar asta nu-i adoarme deloc. Dimpotrivă!)
• Dă mâna să îi fac „mănușă de pupi” (asta înseamnă pupat degetele bucată cu bucată, până în prag de febră musculară la buze. Da, că se poate). Apoi, pfff, uite cum a adormit mâna, hai să dormim cu totul ca să n-o trezim! (a funcționat până pe la 4 ani. După, gata, pa!)
• Dă ochii să le fac „ochelari de pupi” – ca mai sus, merge o vreme, dar expiră și asta!
• Haideți să ne concentrăm la liniște…Nu-i bun, brusc încep să audă sunete inexistente. Și mai și încep să vorbească despre ele!

La un moment dat, ai toate motivele să crezi că, de-adevăratelea, chiar nu există nicio tehnică de adormit copiii.

Cred că disperarea te poate face foarte creativ/ă

Sigur, e o problemă că nu dorm copiii… Dar e problemă la fel de mare e că tu, în ăstimp, ai vrea să dormi. Tun! Lemn!

De fapt, cred că la un moment dat te întrebi dacă nu cumva ai adormit deja (iar trăncăneala copiilor e un vis mai nașpa)

Într-un astfel de moment a apărut o super tehnică de adormit copiii. Să-i zicem tehica „hai să visăm împeună” și are trei pași simpli.

Pasul 1

Se descrie un vis irezistibil pe care toată lumea ar vrea să îl viseze. Aici depinde de fiecare, de ce anume vor copiii mai mult și mai mult. Vor la tiroliene? Acolo mergem! Vor în Minecraft? Imediat! Călărie? Tiii, închide puțin ochii, diii!

Pasul 2

Scazi vocea și descrii visul. În detalii – cum ziceam – irezistibile. Și senzațiile la tiroliene, acțiunea din Minecraft, viteza de la călărie…

Pasul 3

Ä‚sta e un moment care trebuie cumva pândit. E ăla în care chiar sunt prinși în vrajă/acțiune. Îi iei de mână și le șoptești plănuitor-conspirativ: acum, gata, adormim toți… Închideți ochii, vedeți tirloniana / iaca minereul ăla bunu’ în Minecraft / uite câți cai ne așteaptă să îi încălecăm și să ne plimbe-n fugă pe malul mării… În vreo două minute sforăie! (Mă rog, e un fel de-a spune, sper să nu!)

Serios, a funcționat în cinci din șapte nopți ale săptămânii, iar un scor ca ăsta e de-a dreptul uluitor!

PS „Legea somnului”, varianta pentru copii  | VIDEO

https://www.facebook.com/mamici.club/videos/1268619443237938/