Nu cred că ai cum să uiți ziua aia în care ai făcut testul de sarcină. Mirarea, nerabdarea, sperietura, bucuria care au dat navala deodata cand ai vazut rezultatul
Începe cam la fel, cu o explozie de emoții amestecate. Apoi, fiecare drum e unic
La mine, a început cu un tumult și cu un fel de bețigaș de plastic. Am intrat în baie, m-am uitat în oglindă, m-am uitat la bețigaș, apoi iar în oglindă.
Încercam să îmi dau seama dacă, peste câteva minute, am să mă văd tot pe mine sau va apărea, brusc, altcineva.. Am alungat rapid gândul, mai întâi trebuie să aflu. Mai întâi trebuie să fac testul de sarcină.
E dimineață, că așa știam eu că e mai bine să fie, dimineață. Și mai aveam ceva în cap: îmi ziceam că începutul unei zile e cel mai bun moment să afli de începutul unei alte vieți.
M-am mai jucat puțin cu bețigașul. Nu mult, dar destul cât să își facă loc alt gând (din cele de care aveam când eram copil): dacă in mine bat deja doua inimi, oare o să le simt pe amândouă? Așa, cum o simt pe a mea când pun mana pe piept … tot așa ai să mai simt înca una? V-am zis, era întrebare de felul ălora pe care le pun copiii, de felul ălora pe care eu le puneam când eram mică… Dar, în secunda aia, că pot să simt două inimi, dacă două bat în mine…
Cred că, de temut, te temi oricum ar fi sarcina: dorită și planuită sau din absolută întâmplare
M-am pomenit că zâmbesc ușor aiurea și că îmi fac iar curaj, chiar dacă mâinile îmi tremurau și tot înauntrul meu dârdâia și dădea să explodeze.
„OK, gata, fac testul!”, m-am rățoit la mine în capul meu. După, am închis ochii. Am numărat până la 20. Am ajuns la 20, hai încă 20… Am deschis doar unul și am mai numărat puțin.
Când am ajuns cu număratul undeva intre 88 și 90 (habar n-am când și cum am ajuns), mi-am dat seama că, daca aș putea să mă văd dinafară, aș vedea un fel de caraghioslâc.
Imaginea cu mine bezmetică și tremurândă în baie a avut un efect rapid. M-a relaxat îndeajuns încât să verific rezultatul. Nici mâinile nu îmi mai tremurau în halul ala când s-au arătat nu una, ci două dungi. DOUÄ‚!! DOUÄ‚??
M-am speriat, m-am bucurat, am râs, am și bocit… La final, am râs
De-aici incolo, n-am mai avut habar de nimic. Dar habar n-aveam nici că aș putea simți vreodată ce am simțit atunci.
Iar atunci am simți că au năvălit în mine toate sentimentele posibile, plus altele neștiute. Eram cocktail de emotii: fericită, îngrozită, bucuroasă, temătoare, încrezătoare, nițel speriată iar… Voiam să strig și să tac în același timp.
Voiam să le spun tuturor și, în acelasi timp, s-o mai ținn puțin pentru mine. Să mai stau doar eu cu mine și cu vestea asta. Cu copilul meu. Copilul meu?!?
Oglinda mă arăta la fel și nu prea
Privirea mi-a scăpat pe oglinda aia mare din baie. Hmmmm, zici că eram tot eu. Un amănunt mi-a sărit până și mie în ochi: țineam mâna pe burtă. O mângâiam fără să îmi dau seama că fac asta.
Pe dinafară, totul arăta cum arăta acum 10 minute sau câte or fi trecut. Dar, cumva, știam deja că nimic nu mai e la fel. Devenisem, în minutele nebunești din baie, eu și copilul meu.
PS Cu niște timp în urmă, ne-am povestit, pe pagina de Facebook a Mămicilor, despre momentul în care a testul de sarcină a ieșit pozitiv.
VIDEO | Momentul acela unic: faci testul de sarcină și… <3
https://www.facebook.com/mamici.club/videos/1245724168860799/
Leave a Reply