Motivul real pentru care nașterea e atât de grea și de periculoasă. Zilnic, 830 de femei mor în urma sarcinii

Home Sarcina pe săptămâni Motivul real pentru care nașterea e atât de grea și de periculoasă. Zilnic, 830 de femei mor în urma sarcinii

Nașterea poate fi un proces îngrozitor de lung și extrem de traumatiznt. Ba chiar poate fi unul fatal! Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în fiecare zi, 830 de femei mor dina cauza complicațiilor apărute în timpul sarcinii sau la naștere. Iar aceasta e statistica… îmbunătățită: numărul e cu 44% mai mic decât în anii 90!

Moartea la naștere | „Statisticile sunt cu adevărat cumplite!”

„Datele OMS sunt absolut teribile,” spune Jonathan Wells, profesor la  University College London. „Printre mamifere, este extrem de rar ca mamele să plătească un preț atât de mare pentru a pocrea.”

Și-atunci, vine întrebarea firească: de ce este nașterea atât de riscantă, de periculoasă pentru oameni? Vine imediat și a doua: ce e de făcut pentru a reduce cazurile de moarte la naștere?

Oamenii de știință au început să se gândească serios la toate aceste probleme pe la mijlocul secolului 20. Curând, au venit cu o idee care părea să explice destul de bine ce se întâmplă. Problemele au început, spun ei, încă de pe vremea hominizilor.

Cele mai vechi fosile de hominizi datate au vreo 7 milioane de ani. Aparțin unor ființe care seamană doar întrucâtva cu ce suntem noi acum, dar există cel mai relevant numitor comun: mergeau pe două picioare.

Mersul biped. Și un posibil preț al lui

Pentru a fi biped în mod eficient, tot sistemul osos al hominizilor a trebuit să capete o nouă configurație. Iar asta a afectat pelvisul. La cele mai multe primate, canalul pelvian e relativ drept. La hominizi, în schimb, tocmai datorită mersului pe două picioare, asta nu prea mai era valabil. Și s-a transformat într-un fel de cilindru de diferite dimensiuni.

Așadar, încă din preistorie, bebelușii hominizi au fost nevoiți să se sucească pentru a străbate canalul pelvian. E ceva ce face nașterea un proces mult mai dificil decât până atunci. Apoi, lucrurile au devenit și mai complicate.

Cu vreo două milioane de ani în urmă, strămoșii noștri au început să se transforme din nou. Au început să piardă tot mai multe carcteristici de maimuță – un trunchi relativ scurt, mâini lungi, creier mic. Au început, în schimb. să dezvolte trăsăturile umane – trunchiuri mai lungi, brațe mai scurte, creier mai mare. Asta din urmă, mai ales, a fost o veste proastă pentru femele.

Evoluția și un posibil efect neașteptat

Adulții cu creier mare vin pe lume ca bebeluși cu creier mare. Așa că evoluția a venit în conflict cu ea însăși. Pe de-o parte, femelele hominide trebuiau să aibă un canal pelvian suficient de strâmt ca să poată merge și în timpul sarcinii, fără să… piardă fătul. Pe de alta, bebelușul care urma să vină pe lume avea cap mai mare, deci avea nevoie de un canal mai mare… Așadar, nașterea lui devenea din ce în ce mai dificilă. Ba chiar riscantă. Și așa a rămas până în ziua de azi.

În 1960, antropologul Sherwood Washburn a dat acestei probleme un nume: dilema obstetrică. Oamenii de știință au crezut că explică perfect problema nașterii umane. Mulți cred asta și în ziua de azi. Alții încă mai caută și alte răspunsuri la întrebarea: de ce mor atâtea femei la naștere?

complicații sarcină naștere

Așadar, mulți oameni de știință nu mai sunt mulțumiți cu această explicație standard. În ultimii cinci ani, savantul britanic Jonathan Wells a făcut tot felul de studii menite să arate că dilema obstetrică e o idee prea generală și nu cuprinde toată complexitatea problemei. Nu explică suficient de bine de ce atât de multe femei încă mai mor la naștere. Și de ce nașterea e atât de chinuitoare!

Nașterea: noi explicații, noi teorii

Holly Dunsworth de la University of Rhode Island, Kingston, a fost inițial sedusă de conceptul „dilema obtretică „Credeam că e ceva extraordinar și m-am apucat să adun date și dovezi în sprijinul acestei idei încă din studenție. Dar, foarte curând, totul a început să se clatine”, spune ea pentru BBC.

„Noi, oamenii, avem bebeluși mai mari și perioade gestaționare mai lungi decât te-ai aștepta”, vine Holly Dunsworth și explică. Într-adevăr, în sens absolut, perioada gestațională la oameni e lungă: ajungem până în săptămâna 40 de sarcină. La cimpanzei e de 32 de săptămâni, iar la gorile și urangutani e de 37 de săptămâni.

A venit în discuție și o altă abordare: nu cumva viitoarea mămică poartă în pântece copilul perioada maximă în care poate să îl hrănească… în interior?

Sigur, dimensiunea pelvisului contează. La fel și mersul biped. Sigur, și mărimea capului unui bebeluș e esențială. Dar, la fel de sigur e că mai sunt încă multe necunoscute. Pentru că totul evoluează și se adaptează neîncetat.

Citește și: Contracțiile: de ce le avem + cum se simt. Plus ce anume (slavă cerului!) te mai scapă de durere