Oaia Curcubeu își descoperă vocea

V-am mai spus, probabil, Oaia Curcubeu era mai degrabă o ființă grozav de veselă. Puține, foarte puține lucruri pe lumea asta o pot întrista. Când era mică, fusese foarte necăjită că e atât de diferită, dar din seara în care și-a dat seama că ea e, de fapt, curcubeul care nu dispare niciodată de pe câmpie, de atunci nu s-a mai simțit niciodată bizar că e altfel. Ba dimpotrivă.

Oaia Curcubeu mai are un dar special: reușește să se bucure din mai nimic. Poate fi fericită din cele mai banale motive: că a gâdilat-o o musculiță așezată pe nasucul ei „“ chestie care pe celelalte oițe le cam enervează. Ca norii fac forme ciudate pe cer și par că spun o poveste scrisă de vântul care îi mută de colo colo prin văzduh. Poate fi fericită ca e soare sau ca plouă „“ ce mai, în toate gașeste ceva bun.

Unii vor să poată dansa magic. Alții, să deseneze. Oaia Curcubeu ar fi vrut sa poată cânta minunat

Totuși, ceva încă o îngândura. Din vara în care fusese la concertul Mierlei, își dorea enorm să poată să cânte. Bine, știa că nu are putea vreodată să cânte precum pasărea aceea măiastră la cântat, dar așa de mult și-ar fi dorit să poată cânta!

De cate ori auzea vreo faptură cum cântă „“ și vorbim, mai ales, despre păsări „“ se ascundea într-un tufiș și asculta cu încântare.. Apoi, se ducea mai departe, într-un loc cât mai ferit, și încerca și ea să își găsească vocea ascunsă. Pentru că asta spera, să aibă și ea ascunsă, undeva înauntrul ei, o fărâmă de voce bună pentru cântat.

Într-o dupa-amiază de primavară,  s-a dus într-o poieniță, s-a asigurat că nu e nimeni care sa o poată vedea și auzi, apoi a început strădania:  Doo-miii-sool-dooo, Doo-miii-sool-dooo”¦”,  solfegia Oaia Curcubeu aproape ca în șoapt㔦

Dupa vreo zece Do-mi-sol-do”, s-a oprit și a zis cu năduf:
„“ Degeaba încerc! Eu sunt oaie, eu behai, nu cânt. Be-hee-heee”¦
„“ Păi asta e cântul tau, ce nu pricepi?

Vocea asta a fost atât de fermă și de neașteptată, că Oaia Curcubeu era cât pe ce să cadă. În primul rând, era convinsă că nu e absolut nimeni prin preajmă. În al doilea rând, ideea că behaitul ei ar putea trece drept cântec i s-a parut dincolo de orice închipuire.  Deci, nu putea fi decât ceva ironic!

Dacă, totuși, behăitul e o melodie foarte frumoasă? La asta chiar nu se gândise până acum

După ce a trecut de stânjeneala că a fost auzită, a răspuns înainte să își dea seama cu cine vorbește:

„“ Nu e nevoie sâ razi de mine.. Chiar nu e nevoie! Oricine ai fi, să știi că nu e frumos să râzi de lumea! Și, dacă te-am deranjat, te rog să mă scuzi, am crezut ca aici nu tulbur pe nimeni”¦

A auzit un fâlfâit, apoi în fața ei a aterizat chiar Mierla. Mierla?? Mierla i-a vorbit despre cântat?

„“ Nu am râs de tine, nu aș face asta niciodată! Am spus doar ce cred”¦
„“ Pai cum să crezi ce ai spus?!? „“ se minună Oaia Curcubeu. N-auzi cum behăi?
„“ Pai, tocmai fiindcă aud. Știu că ție ți se pare că se aude doar un behăit de oaie, dar eu am auzit ceva mai mult: am auzit dorința și bucuria de a cânta. Iar frumusețea cântecului vine mai ales de aici. Și, crede-mă, știu ce zic! La cântat chiar mă pricep, și nu spun asta cu aroganță.

Încă ușor neîncrezătoare, Oaia întrebă:

„“ Pai”¦ și ce aș putea face?
„“ Te-ai putea antrena! Ai putea exersa! – răspunse Mierla scurt, ferm și convingator.
„“ Adic㔦 adică, dacă eu o să exersez, o să vină ziua în care n-o să mă mai ascund să cânt?
„“ O să dai și concert!

 „Ha! Auzi, să dau concert!  Nimeni nu ar veni să mă asculte nici gratis” (V-am zis că era neîncrezătoare în vocea ei)

Pentru Oaia Curcubeu, ideea asta era cam”¦ prea de tot. Dar, la urma urmelor, de ce n-ar încerca sa exerseze? Niciodată nu strică să inveți, mai ales dacă la mijloc e și pasiune!

După ce i-a trecut prin minte gândul acesta încurajator, și-a dat seama că există, totuși, o problemă. Și încă nu una mică!
„“ Si de unde aș găsi eu profesor? Cine și-ar pierde timpul cu mine? „“ a spus Oaia, ușor descurajată.
„“ Păi, cum cine? Eu! De ce crezi că m-am hotărât să îți vorbesc despre asta? Te-am mai ascultat și azi, când mi-am dat seama că nu e o joacă oarecare. Și am hotărat să îți vorbesc și să îți propun să fii eleva mea.
„“ Eu? Eu? Eu, eleva Mierlei la cântat? Doamne, dar ar fi un vis pe care nici nu aș fi îndrăznit să îl visez!

N-are rost sa ne mai pierdem în detalii. Mai întâi, Oaia Curcubeu a țopăit de încântare și bucurie vreo zece minute. Mierla a lasat-o o vreme să se bucure în voie, apoi i-a spus, pe un ton serios, că e vremea să facă un program. Pe care trebuie să îl respecte cu strictețe. Din acea zi, marțea a devenit ziua de canto a Oii Curcubeu.

Una e să visezi să dai concert, alta e să fii invitată să urci pe scena. Serios!

Toata primăvara, apoi toată vara și cam jumatate de toamnă, profesoara și eleva se întâlneau în poieniță. Oaia Curcubeu nu a întârziat niciodată nicio secundă și nu a ieșit niciodată din vorba Mierlei. Cu fiecare lecție, behaitul ei se transforma într-o îmbrățișare de sunete tot mai plăcute.

Pe la mijlocul Toamnei, cam pe vremea cand acest anotimp da tot ce e mai bun in el la colorat natura, Mierla si-a rugat eleva sa stea putin dupa lectie, ca are sa ii spuna ceva important.

„“ Cred că a venit vremea să te lași auzită! – a spus Mierla.

„“ Și ce înseamnă acest lucru? „“ a întrebat Oaia, ușor temătoare, pentru că intuia răspunsul.

„“ Înseamnă că vreau să te rog să îmi faci un mare favor. La sfârșit de săptămână, am niște oaspeți. Vin în fiecare an și, în fiecare an, fiecare face exact ce îi place lui mai mult și mai mult”¦ Rădașca sculpteaza, Bursucul face bunătăți, veverițele danseaz㔦 Iar pe tine vreau să te rog să cânți!

„“ Eu? Eu să cânt în fața”¦oaspeților tăi? În fața unui.. public?

„“ Nu! Să cânți în mijlocul unor prieteni care se strâng laolaltă ca să se bucure că sunt împreună. să se bucure că fac ce le place și să se bucure unii pe alții. Te las să te gândești până mâine, probabil că te cam temi. Dar, înainte să iei hotărârea, te rog să nu uiți un lucru: orice ar fi și orice ai decide, eu am încredere în tine! Eu ți-am auzit de la bun început vocea ascunsă. Noapte bună!

Dorința de a cânta e mai puternică decât frica (Dar și frica are ceva putere)

Probabil că va imaginati deja ca Oaia Curcubeu n-a putut să închidă un ochi toata noaptea. Și-a imaginat ba că râde toata lumea de ea, ba că toată lumea o aplaudă și îmbrățișează, pentru că vocea ei interioară chiar a reușit să răzbată până afară și chiar sună minunat. Când a răsărit soarele, era totuși convinsă că nu o să poată face asta. Că o să o refuze pe Mierlă, oricât de teamă i-ar fi că o va dezamăgi.

Abătută, a plecat spre profesoară, să îi spună ce a decis. Pe la jumătatea drumului, însă, ceva ciudat a început să ii răsune în cap. Erau cuvintele Mierlei: Te rog să nu uiți un lucru: orice ai decide și orice ar fi, eu am încredere în tine! Pentru că eu ți-am auzit de la bun început vocea ascunsă!”

Pe măsură ce se apropia de casa Mierlei, vorbele acestea se transformau în cântec”¦ Iar, când a ajuns la ușa ei, se răzgândise:

„“ O să cânt! O să cânt! Mi-e foarte, foarte frică, dar dorința mea de a cânta e mai puternică decât frica. În plus, am avut cea mai bună profesoară! „“ i-a spus Mierlei pe nerăsuflatelea, cu un talmeș-balmeș de emoții.

Mierlei i-au dat lacrimile de bucurie și încântare. Nu numai că o învățase pe eleva sa tot felul de tehnici, dar îi oferise ceva și mai grozav: o învățase să aibă încredere în ea.

Asta e: dacă ai urechi de auzit, chiar auzi Oaia Curcubeu cum  cântă!

La petrecere, Oaia Curcubeu mai întâi a amuțit de spaimă înainte să cânte. Dar își pregătise un truc: cum, necum, putea să dea drumul, în sufletul ei, cântecului care aparuse pe vorbele Mirlei, cele cu încrederea. Dupa vreo 58 de secunde de muțenie și stânjeneală, Oaia Curcubeu nu s-a mai gândit la nimic și a început să cânte.

Va jur, a fost cel mai grozav behait pe care l-a auzit cineva vreodată. Toată lumea a început să danseze „“ chiar și viezurele, care jurase că nu va face asta niciodată!

Și vă mai spun eu ceva: trebuie să ai puțin curaj să lași pasiunea să iasă la suprafață. Să îți găsești vocea ascunsă și să o lași să zboare, să răsune cu bucurie. Sau dansul”¦ Sau orice vis ai avea!
Când faci lucrurile cu pasiune, cu încredere și cu bucurie, nu prea cred că ai cum să dai greș!